Revenirea...

Ma uit cu surprindere la numarul vizualizarilor de blog... Se pare ca lumea asta, uneori mult prea dura, mai are un gram de romantism ascuns acolo in sufletul fiecaruia dintre noi. As vrea sa zic ca sirul gandurilor mele si-a regasit marea iubire la care a visat de atata timp, dar... s-a ipotmolit intr-un imens ghem de intrebari. Si ma intreb... oare mai exista iubire? Eu chiar ma incapatanez sa cred ca da. In nebunia mea fara sfarsit raman un visator incurabil care lupta pentru a isi readuce fantezia la viata. Am auzit cu surprindere pe cineva zilele acestea zicand ca lupta pentru sentimentele tale... lupta pentru persoana iubita... dorita... nu face altceva decat sa sune a disperare. M-a pus pe ganduri. Oare tu cand iti doresti pe cineva alaturi din toata fiinta ta, o persoana care, candva, se presupunea ca iti impartaseste, macar o parte, din sentimente, se numeste disperare???... De ce nu se mai lupta pentru iubire? De ce lumea se acomodeaza cu acea stare de "lasa-ma ca sa te las"? De ce sa da vina pe aceste vremuri grele? Eu doresc sa schimb ceva, sa ma rup de normalitate... de comun. Vreau sa raman asa cum sunt... visator si sa lupt pentru visele mele pentru ca atata timp cat voi crede in ele cu putere le voi putea reda viata. Voi ce parere aveti?