sâmbătă, 26 iunie 2010

...


Atat de aproape de tine incat te pot atinge... incat te pot auzi respirand... dar totusi atat de departe de tine... Stau si te privesc dormind atat de linistita si as dori sa-mi asez capul alaturi de tine si sa te prind in brate sa-ti ofer caldura corpului meu, sa-ti impartasesc visele mele. E de mult trecut de miezul noptii, dar somnul se pare ca ma ocoleste si-n aceasta noapte. Incerc sa profit de fiecare clipa alaturi de tine... nu doresc sa pierd macar o secunda. Oricine ar zice ca ma multumesc cu nimik.... dar pentru mine reprezinta totul.
Te iubesc si te voi iubi mereu, chiar si din umbra de va fi!
Noapte buna frumoasa mea!

vineri, 25 iunie 2010

Inca o zi... aceeasi durere

Imi asez incet fruntea in palmele tremurandu-mi si incerc sa-mi caut gandurile furate de noaptea prea apasatoare. Doresc sa visez... doresc sa dau timpul inapoi... doresc sa revin la ziua de ieri... doresc sa ajung din nou la tine... iubita mea... Nu stii cat de mult ma doare absenta ta, ignorarea ta... si lacrimile-mi revin de fiecare data asemenea unor spini brazdandu-mi chipul. Simt cum fiecare parte a corpului meu doreste a ma parasi pentru a ajunge alaturi de tine...
Doamneeeeeee!!!!.... Cat de mult imi lipsestiiiiiii!!!!

marți, 22 iunie 2010

Ziua 10


Si te privesc ratacind printre umbre... si te strig, dar tu nu ma mai auzi de mult iubirea mea... Ale mele brate s-au racit de mult, privirea imi coboara incet, incet pierdandu-si sclipirea ce o avea o data si zilele devin rand pe rand o piatra pe a mea inima... Tristetea ma inconjoara si nu-mi da pace. Privesc spre cer si intreb cu ochii inrositi de lacrimi: Cu ce ti-am gresit iubire? Cum pot sa mai iubesc eu vreodata cand tot ce primesc in schimb e doar suferinta? si jur cazand in genunchi ca nu voi mai crede vreodata in iubire... nu voi mai crede niciodata in suflet-pereche... nu voi mai crede in vraja unui trandafir alb oferit in zorii unei simple zile la capul iubitei mele... nu voi mai crede in lacrimi... nu voi mai crede in nimeni si nimik... Imi doresc doar aripi asemenea unui inger... sa ma pot inalta spre cer... sa rog indurare... sa las tot in urma, sa las aceasta lume... ce te invata doar ca nu exista fericire, ci exista doar egoism si tristete. Poate undeva acolo... poate nu in lumea asta... exista si un loc al meu... pentru ca acuma totu-i pustiu, atat de pustiu, cata durerea-n mine si cata dragoste si toata, toata-i pentru tine si nu inteleg ce sa fac pe lume cand nu ma vrei aproape si nu ma visezi in noapte asa cum te visez eu...
Pe curand... vis pierdut si regasit...

Eu plec...


Nu mi-a ramas nici-o speranta
Tu le-ai ars pe toate
Si cata dragoste ai ars nu vei afla vreodata
Iti amintesti de ziua-n care
Vroiam sa-ti daruiesc o floare?
Tu gingas mi-ai soptit ca pleci
Iar eu raman...

Nu, eu plec, iar tu ramai
Si-ti mai doresc iubirea care-am vrut
Sa ti-o ofer atat de mult

Poate acum, cand nu mai sunt
Vei intelege, sper...
Dar va fi tarziu
Si eu ma inalt spre cer

luni, 21 iunie 2010

Visare...


"Stai langa mine si priveste-ma
Dormi langa mine si viseaza-ma.

N-are rost sa-ti amintesti ce-a fost
Fiindca tot ce-a fost a trecut.

Canta cu mine si asculta-ma
Plangi pentru mine si salveaza-ma.

Nu e greu sa crezi ca tu esti eu
Si dorinta mea e a ta.

Stinge lumina si aprinde-ma,
Rupe din tine, intregeste-ma,
Opreste-mi visarea si trezeste-ma."
Vita de vie - Visare

Ziua 9



Incep o noua zi oftand... Privesc golul de langa mine si simt ca ma atrage tot mai mult spre el. Somnul atat de linistit, cu fiecare noapte devine un razboi necontenit intre real si ireal, intre ratiune si vis. Lacrimile-mi ofera hrana de zi cu zi... Privesc peste lucrurile iubitei mele, le ating, ii simt parfumul, prezenta... Incerc sa-mi pun capul pe a sa perina sperand ca astfel sa-i pot patrunde in ganduri, in vise. Inchid ochii si revad clipele linistite, fericite... te revad pe tine iubirea mea! Te vad in tot ce fac, te vad in orice zic, te vad in orice gandesc, te vad in orice visez, te vad in orice are legatura cu viata mea...
Incerc sa alerg spre tine, doresc sa te prind in ale mele brate, dar oricat de tare as alerga tu te departezi si mai mult de mine... si ma afund intr-o mare tot mai adanca a singuratatii...
Nu stii cata nevoie am de tine... de sprijinul tau... de iubirea ta... Nu stii cat de mult ma doare ignoranta ta... Si-n sinea mea nu cred ca-i pedeapsa mai mare ca aceasta, pentru cineva care iubeste. Sa fii ascuns printre gandurile uitarii...
Oare amintirile dor?...

In singuratate...

"E devreme si stiu ca abia ai plecat
Dar fata de geam, cu lacrimi pe obraz, o lipesc
Cuvinte grele, raspunsul ce nu ti le-am dat
Toate revin si toate in mine se zbat
Stiam c-ai sa pleci si stiu ca din nou langa mine vei fi intr-o zi
Umbre de noapte, lacrimi si soapte cu mine mereu vor trai

Caci in singuratate totul imi pare ca un vis ce-a fost de mult
Visul acesta nu vreau si nu pot sa-l ascund
Caci in singuratate dragostea moare, visul noptii moare acum
Drumul spre tine este aievea pierdut... simt ca l-am pierdut

Ploaia rece e ca zambetul tau luminos
Si ceata de ieri se-ascunde de un gand obosit
E devreme si pasii in drum ti se-opresc
Vreau sa iti spun acum cat de mult te iubesc..
Dar vad cum dispare ceata in soare, se deschide un alt drum
Se aprinde o zare si sunt ca o mare cautand un tarm mai bun
............................................................
Au trecut peste noi...
O lacrima doare, o lacrima amara..."

Laura Stoica

vineri, 18 iunie 2010

o amintire...



Te-am avut si te-am iubit
Fara limite si nepretuit
Dar acuma numai esti
Ai incetat sa mai iubesti
O iubire ce inca arde
Dar nu se mai poate…
O iubire ce ma lasa sa fiu
Singur in al meu pustiu
Amintirile cu noi ma vor incalzi
Imi vor da putere zi de zi
Gandul la tine ma va tine viu
O eternitate cu tine puteam sa fiu
Totusi nu te voi uita
Mereu vei fi a mea …
Dar acuma nimica numai este
Tu iubito esti o amintire … by intango

Ziua 8

Buna dimineata soare,

Stau si ma gandesc... o viata, fie ea cat de scurta, nu poate fi rezumata in cuvinte... Nu pot exprima bucuria primei iubiri, melancolia primului dans, tristetea primului repros, violenta si durerea pierderii sinelui odata cu pierderea (in anumite sensuri) iubirii... Degeaba as incerca sa astern totul pe hartie... nu-mi poti simti bataia inimii cand iti povestesc sau zambetul ce-mi apare pe buze cand o amintire "frumoasa" se deapana prin fata ochilor mei... Cum as putea sa-ti explic de curajul de care am avut nevoie pentru a spune prima oara "te iubesc"? sau cum ai putea sa-ti dai seama de starea mea in orice moment al zilei? Pot doar sa-ti dau niste detalii care vor fi trecute prin filtrul ego-ului propiu, prin ratiunea ta... Tu esti tu si te intelegi pe tine... Eu? Eu nu ma inteleg nici pe mine. Sunt un cautator de comori... fiecare zambet sau lacrima e o comoara... doar ca incerc sa darui comori celorlalti.. mai ales din cele frumoase... uneori da, mai dau gres dar asta ma determina sa o iau de la capat, sa vad unde am gresit si sa incerc din nou... As vrea sa te pot lua de mana, sa te duc in lumea mea ireala de rea, atat de rea incat e buna si atat de mica ca nu o poti cuprinde niciodata cu simturile tale... dar... si tu ai lumea mea. As vrea sa fiu un gradinar in lumea ta.. sa-ti cresc sentimente pe care nu ai realizat ca le ai, sa-ti ingrijesc florile... sa-ti curat copacii de uscaturi... Si in fiecare seara o privire care spune cat o mie de cuvinte imi va ajunge... voi sti ca-mi multumesti din inima si atat va fi tot ce-mi doresc... M-am impiedicat, ma impiedic si ma voi impiedica de multe ori de acum inainte pe drumul vietii... dar as vrea ca atunci cand ma ridic si ma uit la cer sa vad printre mii de stele si privirea ta... imi va da puterea sa ma ridic de jos zambind si sa merg mai departe ...
Nu am spus niciodata ca sunt o persoana simpla.. ca gandesc rational sau inteligibil... dar exist si vreau ca aceasta existenta firava in univers sa faca o diferenta pentu tine... oricine ai fi... iar daca aceasta diferenta va fi in bine ma voi simti in al noualea cer ..!
Ma tem doar de faptul ca dincolo de maine va fi tot un azi. Dar macar exista incurajarea ca va (mai) fi. Prea des ma gandesc la soarta... Incetez a mai gandi doar cand vad cum se infaptuie prin mine. Si nu stiu... Ma inspira soarta sau gandul ei? Uite, vezi, nici acum nu-mi da pace... De cate ori rup o floare ma doare amintirea ei. Dar daca nu o rup, ma doare sentimentul c-am lasat-o in urma. Altcineva o va rupe, sau se va ofili, patata de amaraciunea ca nimeni niciodata n-a iubit-o de ajuns sa o ia cu el. Prima mea mare problema e ca iubesc prea mult. A doua mea mare problema e ca nu iubesc pe cineva de ajuns. Iar marea mea problema e ca nu stiu daca iubesc. Cred in vise. Mai ales pentru ca le vad cum zboara pe fereastra gandului. De aceea as vrea uneori sa nu mai am ganduri. Dar mi-e tare teama ca atunci n-as mai avea vise...

Pe curand vis pierdut si regasit...

joi, 17 iunie 2010

De-as fi

De-as fi o lacrima
Ti-as saruta obrazul pina la barbie
Ochii galesi ti i-asi saruta
Si-as innopta pe perna ta - o vesnicie

De-as fi adiere de vint
Te-as mingiia ca pe un copil
Te-as alinta si apoi tiptil
As disparea rizind.

De-as fi o raza de soare
Ti-as da din caldura trupului meu
Putere,lumina,candoare
Si-ntr-un vis gratuit
Ti-as fi zeu,cazut la picioare.


Ziua 7

Noaptea ta

La inceput s`a vrut a fi o poezie... apoi s`a vrut a fi un gand... apoi ai fost tu. Tu cea care erai atat de misteriosa, tu... cea care de la zeci de ore distanta imparteai o simpla cafea cu mine... Tu cea care te prindeai in jocurile noastre copilaresti. Tu...! Si sufletu`ti era trist... si se apropria o zi importanta... o zi ca oricare alta pentru simplii oameni care erau in preajma ta... O zi...! Apoi ca intr`un vis un suflet s`a vrut a fi un gand... apoi s`a vrut a fi o poezie... apoi a fost el. Putea fi oricine... insa era cel care la zeci de ore distanta iti citea gandurile... cel care fara sa vrea te lasa fara cuvinte... cel care a zis..
"Pot sa indraznesc ca in ziua aceea sa`ti fiu alaturi, sa`ti fiu alaturi... sa`ti fiu cadou?" Si sufletu`ti dorea sa zica Da... si ratiunea`ti dorea sa zica Nu... si el zicea ca vrea... si oamenii de langa tine erau la fel de indiferenti... si ziua se apropria. Si sufletu`ti a zis Da si sufletul lui era luminos... si lumina aceea venea sa fie langa tine.
Si a venit.... si v`ati vazut... si v`ati imbratisat. O strangere timida... ca intre doi copilasi... ca intre doi adolescenti la prima intalnire. Emotii...? Erau... uneori vizibile... uneori ascunse... Insa nu puteai fi nepasatore la un suflet, care se bucura ca esti langa el pentru ca era o zi importanta... Si nu puteai fi la fel de nepasatore la un suflet care voia doar sa aduca lumina si bucurie... Ziua se terminase... venise noaptea... noaptea ta... noaptea voastra... O noapte obisnuita pentru aceeasi oameni indiferenti... o noapte magica pentru doua suflete...
Noaptea ta... care la inceput s`a vrut a fi un vis... apoi s`a vrut a fi o idee... devenise realitate... Era acolo... langa tine, langa sufletul tau, langa gandurile tale. O noapte in care cuvintele erau prea sarace ca sa exprime bucuria amandurora de a fi impreuna... Apoi putinele cuvinte s`au transformat in gesturi... si gesturile s`au metamorfozat in ganduri... si gandurile s`au unit... si vorbeau aceeasi limba... Inimile bateau ca doua orologii gemene... simplele simturi parca respirau prin porii pielii... si degetele simteau fiecare bucatica a corpului... Si... Doamne... erau doua suflete... doua trupuri intr`unul singur... Apoi ca intr`o intelegere tacita... totul s`a transformat in lumina... in bucurie...! Si cele doua suflete stateau unul langa altul... trupurile stateau la fel... gandurile se pierdusera...
Zorii diminetii au venit ca o confirmare a unei zi... si a unei nopti... implinite....
O noapte pe care doua suflete nu o vor uita niciodata...
Doua suflete... si o noapte....
Noaptea ta!

Rugă ţie...

"Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii - vin' la sânu-mi." M. Eminescu

miercuri, 16 iunie 2010

Ziua 6



Buna dimineata iubirea mea. Privesc telefonul si oftez: nici un semn de la tine. Aflu inca o veste ce se adauga la lungul meu sir al tristetii: interdictia de a mai gusta din placerea dulciurilor. Stiu ca mi-am facut-o cu mana mea. Ma gandesc la clipele cand am stat alaturi de tine urmarindu-te fascinat in creatia lor. La multele dati cand spuneai suparata ca nu vei mai face nimic... si de fiecare data iti infrangeai vointa... Mi-e dor... atat de dor de tine.... iubirea mea...


Imi pare rau pentru tot... inchei ziua aici... ma simt rau si nu pot continua azi... ma simt atat de singur...


Ma retrag alaturi de lacrimi... alaturi de vise... alaturi de sufletul meu... Te rog doar sa ma ierti pentru tot raul facut.


Te iubesc si te voi iubi oriunde ai fi!


Ne vedeam maine frumoasa mea...

Fara tine...

Fara tine nu e soare, nu e luna, nu sunt stele,

Fara tine nu sunt decat eu cu gandurile mele

Si mi-e teama de aceasta singuratate imensa ce ma cuprinde

Si nu ma gandesc decat la buzele tale dulci si tremurande.


Ziua 5


Dupa cum vezi m-am trezit cu gandul tot la tine, dar cred ca asta nu mai reprezinta de mult o noutate... In noaptea asta cred ca am avut parte de unul dintre cele mai amare somnuri... un somn fara vise... presarat doar cu framantari si regrete... Desi sunt sigur ca nu ma crezi, si acuma cu atat mai mult... asta-i adevarul,... m-am obisnuit sa ma culc cu tine-n gand... si sa ma trezesc o data cu tine... m-am obisnuit sa faci parte din lumea mea... m-ai vrajit cu un zambet si m-ai cucerit cu un sarut...
Stiu ca am gresit si acuma regret amarnic... si aveai dreptatecand ai zis ca un cuvant valoreaza mai mult decat o fapta... acuma ii simt suferinta si sunt gata sa-i suport consecintele, dar te rog iubirea mea... nu ma lasa singur...
Spre surprinderea mea, in aceasta noapte a plouat in Valcea si cerul a plans alaturi de mine... dar e o ploaie care nu face decat sa-mi adanceasca si mai mult durerea... e o ploaie care nu-mi da pace si ma duce cu gandul tot mai aproape de tine... Stii ca ti-am zis o data ca-mi plac ploile intrucat ma fac sa zbor cu gandul departe... sa visez... sa stau la geam si sa incerc sa ma regasesc in fiecare strop... Dar ce rost mai are acuma, iubirea mea, daca tu nu esti langa mine sa-i simt frumusetea...
Oricat de mult as incerca sa gasesc cuvintele potrivite sa-mi exprim durerea si regretul ca te-am dezamagit... nu le pot gasi... Nu-mi ramane decat un adanc "Off"... si speranta ca, daca mai exista o urma a increderii pe care ai avut-o in mine o data, intr-o buna zi, imi vei mai da o sansa la fericire...
Te rog eu, nu ma transforma intr-un gand trecator...
Seara se asterne din nou peste oras si peste sufletul meu. Ies afara si privesc jocul violent, dar totusi ordonat al fulgerelor de deasupra mea. Intind mana incercand sa-l prind pe primul care brazdeaza cerul si sa devin, asemeni maretului Zeus, conducatorul propriului destin. Admir astfel minute-n sir frumusetea si puterea naturii.
Intr-un final revin singur in patul meu mult prea mare pentru un singur suflet. Inchid ochii si intind bratele in incercarea de a te prinde iubirea mea... si adorm cu inima trista visand la tine.
Noapte buna frumoasa mea, oriunde ai fi!


marți, 15 iunie 2010

Tu...


"Tu, ce departe mult doresti nerabdatoare sa scriu pe-a ta frumoasa carte, fiinta dalba, gratioasa, am pentru tine-o poezie"... erau niste versuri... ti le recit cu inima aprinsa de dor si atinsa de singuratate... fara tine... alaturi sunt prea singur...

luni, 14 iunie 2010

Ziua 4


M-am asezat sa-ti scriu, sa-mi astern gandurile si visarile, fericirea si tristetea, sa-mi las inima sa ofere tot ce are ea mai bun, mai sacru.... mai tainic... Poate ca la asta ma pricep eu cel mai bine sa fac... sa scriu... sa vorbesc... Nu stiu... Mi-ai zis de multe ori ca ma pricep la scris... la vorbe... Dar toate aestea vin atat de usor, cand vin din inima, ...din suflet...
M-am intrebat o data care-i diferenta intre a iubi pe cineva si a fi indragostit de cineva, sau daca pot exista una fara alta... Inca mai caut raspunsul, dar in inima mea simt ca nu pot exista una fara alta, ci doar atunci cand se intalnesc amandoua devine totul atat de frumos... devine ceva nemuritor... si doua inimi incep sa bata mai tare si se regasesc in fiecare graunte de nisip din aceasta clepsidra atat de fragila ce este viata noastra...
Mi-ai zis zilele acestea ca totusi am pe cineva alaturi de mine, care ma sustin... parintii, prietenii, colegii... Dar ce folos iubirea mea?... cand totul si toti in jurul meu reprezinta doar niste simple umbre si nimeni nu ma intelege asa cum doar tu stii s-o faci... Incerc de fiecare data sa adorm, sa te regasesc printre vise si ma trezesc atat de brusc... singur, cu inima atat de trista ca nu te pot gasi langa mine, sa te trezesc cu un sarut, asa cum o faceam in fiecare dimineata... si plang cu gandul ca esti atat de departe de mine... si totusi atat de aproape in inima mea...
Revad iar pozele tale a nu stiu cata oara si oftez... nici lacrimi nu mai am, doar lacrimile insangerate ale unei inimi ce plange dupa tine.
Azi iar te-ai suparat pe mine si nici nu stii cat de mult m-a durut asta. Nu exista durere mai mare pentru mine, decat aceea de a te vedea suparat pe mine... si plang... plang ca un nebun... Doar cuvintele tale imi pot oferi alinare...Te sun... te ascult respirand si raman fara cuvinte...
Noapte buna iubirea mea!

EA

Mai presus de toate ea mi-a fost data ca sa traiesc pentru ea! Ca o vraja, mainile ei alunga orice grija, vorbele ei imi sunt alinare si inspiratie si toate acestea pentru ca iubirea ei e viata mea...

Ziua 3


Nu as vrea sa zic ca incep o noua zi fara tine, caci sunt alaturi de tine cu toata inima mea. M-am trezit devreme. Te-am visat frumoasa mea, dar si-n visul meu fugeai de mine si eu incercam sa te prind... sa te prind... sa te prind... Am tresarit si m-am trezit cu inima batand ca nebuna. Privesc poza ta de la capul patului meu si lacrimile imi brazdeaza din nou chipul. M-am gandit la felul cum am ajuns sa te iubesc si sunt atatea lucruri care m-au atras incat sa ajung sa-mi doresc de la tine mai mult decat o simpla prietenie, chiar sa-mi pun viata in mainile tale... Mi-ai vrajit inima incet... incet... cu felul tau de-a fi, cu zambetul, cu gandurile si dorintele ce ai avut curaj sa mi le oferi... Nici nu-ti imaginezi ce batalie ai provocat in inima mea si ai castigat-o primind in dar cheia ei si oferind o speranta acestui suflet ratacit, ce de atata timp isi cauta linistea. Acuma ca-ti cunosc sentimentele si tu ai reusit sa-mi patrunzi in suflet... cum crezi ca pot renunta atat de usor la tine?...
As vrea sa te sun acuma si sa-ti spun cat de mult te iubesc, as vrea sa fug la tine si sa te strang in brate atat de tare... Te rog sa ma ierti ca-ti ascund acestea, dar e mai bine pentru tine... In sinea ta poate banuiesti ceva... Nu stiu...
Mi-e dor de tine si de nespuse ganduri... mi-e dor de tine si de toate cele pe care mi-am promis ca ti le voi spune... mi-e dor de tine si de noptile in care tot universul meu insemna o insiruire de cuvinte nebune...
Iti aud glasul iar la telefon iubire... Cu greu rezist a nu-mi da frau liber emotiilor, lacrimilor... Cu vintele tale ofera deopotriva sufletului meu si mană, dar si neliniste. Nici nu-ti imaginezi ce bataie se duce in inima mea nebuna, ce doreste tot mai mult sa-ti fie alaturi. Doar Dumnezeu e martor nemarginitei mele iubiri si nu trece clipa in lunga insiruire a timpului ca ale mele ganduri sa nu fuga tot la tine...
Privesc afara... Totu-i linistit si indurerat. Parca si luna isi jeleste dorul ascunsa sub voalul negru si rece al noptii. Singurele ce-mi sunt martore in cântu-mi sunt doar craiesele intunericului, stelele. Si incerc sa te regasesc printre ele oglindita-n luceafarul serii... Inchid ochii... doresc sa te visez, sa te strang la pieptu-mi, sa te acopar in mii de sarutari, sa devenim o fiinta, un suflet ce izbuteste a evada din oceanul involburat al vietii...
Unde esti iubirea mea?...
Te doresc alaturi-mi!...

duminică, 13 iunie 2010

Uitarea...

Lucrul cel mai greu pe care poti sa il ceri unei inimi... este sa uite iubirea...







Ziua 2


Buna dimineata iubire. Incep o noua zi... Ma gandesc la tine. Imi imaginez ca esti langa mine dormind adanc si eu te trezesc cu pretul unui sarut. Iar am avut un somn greu. Aseara eram fericit si trist deopotriva dupa ce am primit telefon de la tine. Aveam emotii ca la prima intalnire, cand m-ai sunat. Inima imi apasa atat de tare in piept. Ma doare, dar cred ca si ea vrea sa evadeze din acest corp ca sa poata fi alaturi de tine.
Azi am incercat sa ma afund tot mai adanc in munca, sa fug de clipele de singuratate... M-am simtit si foarte rau, poate mai mult ca niciodata. Voi merge insa cat de curand sa-mi fac analizele, desi stiu ca mare parte din durerea mea nu este fizica, este o durere pe care doar tu mi-o poti alina iubirea mea...
Nici nu stii cat ma bucur cand iti aud glasul... Doamne ce dor mi-e de tine... Nu trece clipa in care sa nu ma intreb: ce faci?... unde esti?... De gandit stiu ca te gandesti la mine...
Am ajuns si in seara aceasta acasa, insa la fel de trist si-ngandurat... Acesti 4 pereti mi se par mult prea ingusti, si as dori sa evadez din aceasta lume, sa gasesc idealul, dar imi raman doar lacrimile dezamagirii cand vad ca dorintele mi se implinesc doar in vise... "De ce?" il intreb eu pe Dumnezeu...
Stau in patul meu acuma si incerc sa adorm... Dar nu reusesc si raman pierdut printre ganduri. Poate e mai bine sa pastrez totul in mine... vise, dorinte, planuri de viitor... sa fac ce am facut si pana acuma: sa astept noaptea sa-si astearna valul negru si cald asupra mea, sa revin singur in patul meu, sa iau perina in brate, sa-ti caut privirea pierduta undeva in adancul sufletului meu, iar cu pretul lacrimilor mele sa ma las cufundat in frumusetea viselor pe care ti le-am impartasit. Doar altfel vad si cred, cu fiecare zi care trece, ca le pot trai...
Ce mult imi lipsesti!...
Noapte buna iubirea mea! oriunde ai fi...

Dor... de dor...


Mi-e dor de zambetul misterios, de imbratisarea calda, de privirea de smarald, de chipul frumos, mi-e dor de aripile de inger pe care fara sa vrei mi le-ai daruit... mi-e dor de fiorul iubirii... mi-e dor sa-ti simt buzele pe obrazul meu infierbantat si pe buzele mele insetate de sarutul tau... mi-e dor... de lacrimile tale... ce suflet crud am... mi-e dor de bunatate...




Ziua 1

Am ales sa scriu aici. Poate intr-o zi voi avea
curajul sa ti le ofer spre a citi aceste randuri.
Doream sa-ti scriu mail-uri, scrisori, dar m-am gandit la ceva ce-ai zis inainte de-a pleca: sunt prea egoist. Am hotarat sa-ti ofer linistea de care ai zis ca ai atata nevoie. Stiu ca-i o perioada importanta in viata ta, in cariera ta, si orice obstacol in clipa asta ar putea sa-ti afecteze viitorul... Voi veghea asupra ta din umbra. In paralel voi gasi si eu o ocupatie. Am pornit prin a-mi cauta tot mai intens un nou loc de munca. Mi-am refacut cv-ul, chiar si poza mi-o schimb, imi pun camasa noua.... sa par si eu serios. :)
M-a durut mult plecarea ta azi iubirea mea... Acum regret ca am asistat de multe ori cand ai plecat cu autocarul, dar niciodata nu am ramas pana in ultima clipa. Am dorit sa profit de fiecare minut, secunda alaturi de tine, am privit cum dispare pana si umbra masinii in zare... A fost cea mai dureroasa despartire din viata mea. Dar, desi par secole, numar zilele pana in clipa in care te voi revedea din nou. Azi am simtit cum te pierd mai mult ca niciodata, am simtit un gol asa de mare inauntrul meu, incat nici timpul cat e de lung nu-l poate umple... Alaturi de tine mi-am pus inima si sufletul meu, in schimb am ramas sa-ti port o iubire nemasurabila.
Stiu ca te dezamagesc iar, dar inca mai plang... Te rog sa ma ierti. Poate si lacrimile au rostul lor. Nu stiu. Cineva a zis o data ca noaptea e un sfetnic bun. Pentru mine e o moarte dulce. Scuze ca folosesc acest cuvant. Nu-l lua ca si cum as avea ganduri sinucigase, ci doar ca pe ceva care ma macina pe interior...
Tremur... Dar nu-i o durere fizica, ci una mult mai profunda. Ma asez in pat si parca simt spini sub mine, capul mi-e greu asemenea unui munte. Voi astepta somnul, astept cu nerabdare sa-mi apari in vise, sa te pot strange in brate, sa te sarut, sa-ti pot spune cat de mult te iubesc...
Voi scrie aici tot ce nu indraznesc sa-ti spun. Va fi mai bine pentru tine asa si sper ca intr-o zi ma vei intelege.
Mi-e atat de dor de tine iubire... Imi lipsesti atat de mult. Te rog sa ma ierti, te rog din adancul sufletului meu. Ma poti considera nebun, obsesiv, dar ar fi o nebunie placuta... Imi inchei aici ziua de azi. Ma pun la somn...
Te iubesc oriunde ai fi!
Noapte buna iubire!

Definiţia iubirii...




S-o ţin in braţe în lumina apusului şi să-i fiu alături pentru totdeauna - asta e tot ce-mi doresc pentru restul zilelor mele... Şi asta, mi-am spus cu uimire, asta este dragostea: această sfinţire, această stranie înălţare, această inexplicabilă, subită bucurie şi această insuportabilă durere...