Hmm… stiti acea senzatie cand parca nu iti iese nimic cum trebuie? Cand totul lupta impotriva ta oricat de mult ai incerca sa faci sa fie bine? Si ce poti face atunci? Daca renunti, pari un las, daca lupti in continuare, cred ca si cea mai apriga lupta ce nu aduce vreun final, indiferent de rezultat, poate creea deznadejde. Si nu vreau sa cad in aceasta capcana. Vreau inca sa sper ca Cineva acolo sus nu rade copios pe seama mea, sa sper ca inca am puterea de a face ceva, de a imi urma visele, oricat de simple ar fi ele. Cineva spunea ca iubirea nu e totul in viata. Eu cred ca se inseala. Iubirea ofera speranta, ofera acel umar ce iti e alaturi atunci cand nimeni nu are incredere in tine, te ajuta sa mergi mai departe. Si da, am cunoscut si cunosc acest sentiment placut... si am ajuns sa iubesc cum nu credeam ca o mai pot face, sa simt lipsa persoanei iubite in fiecare clipa a existentei mele cand nu imi este alaturi si sa primesc aripi atunci cand doar imi zambeste. Si tu "stres", ca stii despre cine vorbesc, cum spuneam o data imi esti si inger, dar si demon. Esti acel Yin si Yang al inimii mele. Esti cea care ma face sa simt ca traiesc cu adevarat... Dar ce iti pot oferi eu tie? In primul rand ma ofer pe mine... iti ofer inima mea... si alaturi de toate acestea iti ofer dragostea mea. Ce iti cer eu in schimb? Doar sa ma iubesti... sa imi fii alaturi.. sa crezi in mine asa cum nimeni nu o face mai mult. Te iubesc si imi este dor de tine!