Incep o noua zi oftand... Privesc golul de langa mine si simt ca ma atrage tot mai mult spre el. Somnul atat de linistit, cu fiecare noapte devine un razboi necontenit intre real si ireal, intre ratiune si vis. Lacrimile-mi ofera hrana de zi cu zi... Privesc peste lucrurile iubitei mele, le ating, ii simt parfumul, prezenta... Incerc sa-mi pun capul pe a sa perina sperand ca astfel sa-i pot patrunde in ganduri, in vise. Inchid ochii si revad clipele linistite, fericite... te revad pe tine iubirea mea! Te vad in tot ce fac, te vad in orice zic, te vad in orice gandesc, te vad in orice visez, te vad in orice are legatura cu viata mea...
Incerc sa alerg spre tine, doresc sa te prind in ale mele brate, dar oricat de tare as alerga tu te departezi si mai mult de mine... si ma afund intr-o mare tot mai adanca a singuratatii...
Nu stii cata nevoie am de tine... de sprijinul tau... de iubirea ta... Nu stii cat de mult ma doare ignoranta ta... Si-n sinea mea nu cred ca-i pedeapsa mai mare ca aceasta, pentru cineva care iubeste. Sa fii ascuns printre gandurile uitarii...
Oare amintirile dor?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu