La inceput s`a vrut a fi o poezie... apoi s`a vrut a fi un gand... apoi ai fost tu. Tu cea care erai atat de misteriosa, tu... cea care de la zeci de ore distanta imparteai o simpla cafea cu mine... Tu cea care te prindeai in jocurile noastre copilaresti. Tu...! Si sufletu`ti era trist... si se apropria o zi importanta... o zi ca oricare alta pentru simplii oameni care erau in preajma ta... O zi...! Apoi ca intr`un vis un suflet s`a vrut a fi un gand... apoi s`a vrut a fi o poezie... apoi a fost el. Putea fi oricine... insa era cel care la zeci de ore distanta iti citea gandurile... cel care fara sa vrea te lasa fara cuvinte... cel care a zis..
"Pot sa indraznesc ca in ziua aceea sa`ti fiu alaturi, sa`ti fiu alaturi... sa`ti fiu cadou?" Si sufletu`ti dorea sa zica Da... si ratiunea`ti dorea sa zica Nu... si el zicea ca vrea... si oamenii de langa tine erau la fel de indiferenti... si ziua se apropria. Si sufletu`ti a zis Da si sufletul lui era luminos... si lumina aceea venea sa fie langa tine.
Si a venit.... si v`ati vazut... si v`ati imbratisat. O strangere timida... ca intre doi copilasi... ca intre doi adolescenti la prima intalnire. Emotii...? Erau... uneori vizibile... uneori ascunse... Insa nu puteai fi nepasatore la un suflet, care se bucura ca esti langa el pentru ca era o zi importanta... Si nu puteai fi la fel de nepasatore la un suflet care voia doar sa aduca lumina si bucurie... Ziua se terminase... venise noaptea... noaptea ta... noaptea voastra... O noapte obisnuita pentru aceeasi oameni indiferenti... o noapte magica pentru doua suflete...
Noaptea ta... care la inceput s`a vrut a fi un vis... apoi s`a vrut a fi o idee... devenise realitate... Era acolo... langa tine, langa sufletul tau, langa gandurile tale. O noapte in care cuvintele erau prea sarace ca sa exprime bucuria amandurora de a fi impreuna... Apoi putinele cuvinte s`au transformat in gesturi... si gesturile s`au metamorfozat in ganduri... si gandurile s`au unit... si vorbeau aceeasi limba... Inimile bateau ca doua orologii gemene... simplele simturi parca respirau prin porii pielii... si degetele simteau fiecare bucatica a corpului... Si... Doamne... erau doua suflete... doua trupuri intr`unul singur... Apoi ca intr`o intelegere tacita... totul s`a transformat in lumina... in bucurie...! Si cele doua suflete stateau unul langa altul... trupurile stateau la fel... gandurile se pierdusera...
Zorii diminetii au venit ca o confirmare a unei zi... si a unei nopti... implinite....
O noapte pe care doua suflete nu o vor uita niciodata...
Doua suflete... si o noapte....
Noaptea ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu