Nu as vrea sa zic ca incep o noua zi fara tine, caci sunt alaturi de tine cu toata inima mea. M-am trezit devreme. Te-am visat frumoasa mea, dar si-n visul meu fugeai de mine si eu incercam sa te prind... sa te prind... sa te prind... Am tresarit si m-am trezit cu inima batand ca nebuna. Privesc poza ta de la capul patului meu si lacrimile imi brazdeaza din nou chipul. M-am gandit la felul cum am ajuns sa te iubesc si sunt atatea lucruri care m-au atras incat sa ajung sa-mi doresc de la tine mai mult decat o simpla prietenie, chiar sa-mi pun viata in mainile tale... Mi-ai vrajit inima incet... incet... cu felul tau de-a fi, cu zambetul, cu gandurile si dorintele ce ai avut curaj sa mi le oferi... Nici nu-ti imaginezi ce batalie ai provocat in inima mea si ai castigat-o primind in dar cheia ei si oferind o speranta acestui suflet ratacit, ce de atata timp isi cauta linistea. Acuma ca-ti cunosc sentimentele si tu ai reusit sa-mi patrunzi in suflet... cum crezi ca pot renunta atat de usor la tine?...
As vrea sa te sun acuma si sa-ti spun cat de mult te iubesc, as vrea sa fug la tine si sa te strang in brate atat de tare... Te rog sa ma ierti ca-ti ascund acestea, dar e mai bine pentru tine... In sinea ta poate banuiesti ceva... Nu stiu...
Mi-e dor de tine si de nespuse ganduri... mi-e dor de tine si de toate cele pe care mi-am promis ca ti le voi spune... mi-e dor de tine si de noptile in care tot universul meu insemna o insiruire de cuvinte nebune...
Iti aud glasul iar la telefon iubire... Cu greu rezist a nu-mi da frau liber emotiilor, lacrimilor... Cu vintele tale ofera deopotriva sufletului meu si mană, dar si neliniste. Nici nu-ti imaginezi ce bataie se duce in inima mea nebuna, ce doreste tot mai mult sa-ti fie alaturi. Doar Dumnezeu e martor nemarginitei mele iubiri si nu trece clipa in lunga insiruire a timpului ca ale mele ganduri sa nu fuga tot la tine...
Privesc afara... Totu-i linistit si indurerat. Parca si luna isi jeleste dorul ascunsa sub voalul negru si rece al noptii. Singurele ce-mi sunt martore in cântu-mi sunt doar craiesele intunericului, stelele. Si incerc sa te regasesc printre ele oglindita-n luceafarul serii... Inchid ochii... doresc sa te visez, sa te strang la pieptu-mi, sa te acopar in mii de sarutari, sa devenim o fiinta, un suflet ce izbuteste a evada din oceanul involburat al vietii...
Unde esti iubirea mea?...
Te doresc alaturi-mi!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu