M-am asezat sa-ti scriu, sa-mi astern gandurile si visarile, fericirea si tristetea, sa-mi las inima sa ofere tot ce are ea mai bun, mai sacru.... mai tainic... Poate ca la asta ma pricep eu cel mai bine sa fac... sa scriu... sa vorbesc... Nu stiu... Mi-ai zis de multe ori ca ma pricep la scris... la vorbe... Dar toate aestea vin atat de usor, cand vin din inima, ...din suflet...
M-am intrebat o data care-i diferenta intre a iubi pe cineva si a fi indragostit de cineva, sau daca pot exista una fara alta... Inca mai caut raspunsul, dar in inima mea simt ca nu pot exista una fara alta, ci doar atunci cand se intalnesc amandoua devine totul atat de frumos... devine ceva nemuritor... si doua inimi incep sa bata mai tare si se regasesc in fiecare graunte de nisip din aceasta clepsidra atat de fragila ce este viata noastra...
Mi-ai zis zilele acestea ca totusi am pe cineva alaturi de mine, care ma sustin... parintii, prietenii, colegii... Dar ce folos iubirea mea?... cand totul si toti in jurul meu reprezinta doar niste simple umbre si nimeni nu ma intelege asa cum doar tu stii s-o faci... Incerc de fiecare data sa adorm, sa te regasesc printre vise si ma trezesc atat de brusc... singur, cu inima atat de trista ca nu te pot gasi langa mine, sa te trezesc cu un sarut, asa cum o faceam in fiecare dimineata... si plang cu gandul ca esti atat de departe de mine... si totusi atat de aproape in inima mea...
Revad iar pozele tale a nu stiu cata oara si oftez... nici lacrimi nu mai am, doar lacrimile insangerate ale unei inimi ce plange dupa tine.
Azi iar te-ai suparat pe mine si nici nu stii cat de mult m-a durut asta. Nu exista durere mai mare pentru mine, decat aceea de a te vedea suparat pe mine... si plang... plang ca un nebun... Doar cuvintele tale imi pot oferi alinare...Te sun... te ascult respirand si raman fara cuvinte...
Noapte buna iubirea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu